Colegiul National Alexandru Ioan Cuza Ploiesti - Logo

GÂNDURI PENTRU ANUL 2016

                      

 

 GÂNDURI PENTRU ANUL 2016

                                    ,,ARMONIE..…ȘI PRIETENIE  ,, 
 
            În 2016 la Colegiul Național ,,ALEXANDRU IOAN CUZA ,,Municipiul Ploiești să domnească armonia și prietenia.
       Să fie spirit și înțelegere reciprocă în tot ceea ce întreprindem.
       Să ne gândim mereu că tehnica perfectă fără spirit nu duce la armonie și binele fără voință și dăruire nu duce la prietenie .
       Școala noastră să fie expresia armoniei profesor – elev și voința de a zidi și dărui în timp.
       Un gând curat elevilor , părinților , elevilor , profesorilor școlii, colegii mei de acum , personalului didactic auxiliar și nedidactic , un pios omagiu celor ce nu mai sunt printre noi.
       Un gând bun.....dar de fapt mai multe înmănunchiate în tradiționala urare
 
LA MULȚI ANI!
 
 
 
  Adevărata prietenie este ca sănătatea , valoarea ei este rar apreciată până când nu ai pierdut-o....și armonia este totul...
   Fiecare are un spirit care poate fi șlefuit , un corp care poate fi antrenat și o cale pe care să o urmeze.
   Ești în viață pentru a cunoaște ceea ce este sacru în tine.
 
 
DIRECTOR
PROF. RODICA POPESCU
 
 
 
 
 
   ,,ARMONIE …ȘI PRIETENIE - de la filosofie la realitate ,, 
 
 
                                                                             
           Nu știu de ce, dar astăzi , mai mult decât oricând , parcă este mai greu de vorbit despre realitate. Fiecare pare a fi izolat în lumea sa , populată de probleme mici și mari , de dorințe și scopuri care odată atinse , ne dau palida satisfacție , dar care își pierde strălucirea în timp. Pe măsură ce acumulăm experiență , tindem să ne creăm fiecare o filosofie despre viață și tot ce înseamnă ea. Constatăm uneori că teoria noastră este contrazisă în mod brutal de realitate. Sunt acele momente de confuzie , lehamite și cine știe câte alte sentimente groaznice.  Atunci filosofia noastră nu funcționează , e doar o umbră a realității....nimic nu ni se pare mai relevant decât ceea ce tratăm pe propria piele. Atunci presupunem că cei din jur trăiesc în aceeași lume cu noi . Acest lucru e normal și ar fi absurd , poate , să se întâmple altfel. Din când în când , cred că ar fi bine să ne oprim , să ne smulgem din tumultul vieții noastre și să-l ascultăm pe cel de lângă noi , să încercăm să înțelegem punctul său de vedere. Utilitatea acestei incursiuni în lumea celuilalt ar putea fi ameliorarea teoriei noastre despre realitate sau chiar descoperirea unei piese din puzzle-ul realității însăși.
     Am observat în jurul meu că fiecare om are câte o microfilosofie despre orice lucru sau fenomen cu care intră în contact: despre viață și moarte , despre relațiile între sexe , despre muncă etc.
     Una dintre sutele , poate miile de preocupări filosofice ale omului este și divinitatea . Fiecare are o filosofie despre aceasta pentru că este imposibil să o eviți , să o ignori , iar această filosofie se cristalizează în funcție de dorințele noastre . Credem că Dumnezeu este așa cum ,, ne-ar fi nouă mai bine,, Am întâlnit oameni care îl văd pe Dumnezeu ca o forță care a stat la originea lumii , dar care nu are nici o atitudine față de oameni, îi lasă să-și ducă existența lor mizeră fără să arate vreun interes special față de ei. Alții deopotrivă văd în El un fel de ,,polițist cu puteri supranaturale ,, care a inventat tot felul de reguli imposibil de respectat și care abia așteaptă să greșești pentru a te penaliza. Unii, dintre toate atributele lui Dumnezeu , au ales pe cel mai avantajos – mila – și au considerat că mila sa nemărginită va deschide larg porțile Raiului ca toți să poată intra , trecând peste momentul neplăcut ,, al judecății ,,.
      Eu cu ceva timp în urmă consideram divinitatea ca pe ceva care există acolo sus , demn de toată admirația și respectul , dar imposibil de urmat și care nu are loc în planurile mele de viitor. Preferam să dau la spate aceste preocupări oarecum ,, deranjante ,, și motivul pe care îl invocam cel mai des era viața unor preoți și creștini pe care îi vedeam. Nu știu cum se face că teoria mea despre Dumnezeu era ca o pereche de ochelari opaci prin care se putea vedea clar numai o bucățică , aceea care era în acord cu teoria mea. Îmi săreau în ochi tot felul de ,, nereguli ,, din Biserică. Astfel aveam o justificare ,, solidă ,, pentru atitudinea mea de ignoranță. Scăpasem din vedere faptul că simțurile mele nu pot măsura fidel realitatea. Dacă eu nu văd sau nu înțeleg un lucru înseamnă că el nu există. Aceasta a fost filosofia mea până acum , la fel ca mulți alții înaintea mea. Am găsit răgaz de-o clipă să mă opresc și să înțeleg teoria Altuia despre realitate. Dacă îți acorzi un cât de mic ragaz , dacă arunci o privire odihnită , curioasă și nepătimașă , vei găsi destule argumente să te bucuri că mai există oameni întregi care trăiesc frumos.
 
 DIRECTOR  PROF. RODICA POPESCU
 
04.01.2016
4059 vizualizări

CONTUL MEU

Nume utilizator :

Parola :

Ține-mă minte :

ȘTIRI

CONCURSURI / EXAMENE

CLASA A V-A

PROIECTE

Linkuri : Istoric | Resurse umane | Resurse materiale | Știri | Contact | Concursuri / examene | Forum | Webmail | Administrare